NOI NU SÎNTEM LATINI SAU LATINII SÎNT NOI

m,.//k

Petre Morar

5.1. Rominitatea dacilor
Ni s-a spus de secole ca puii de lei contemporani nu se trag doar din poporul ales a lui Dacia insusi, ci mai ales din cuceritorii lor romani, care i-au invatat o limba asa de frumoasa incit dacii si-au uitat-o pe a lor proprie :
iar unu-i Decebal cel harnic iar celalalt Traian cel drept
Cita dreptate a fost in cucerirea Daciei? Bogatii imense au fost jefuite, cetatile dace darimate, romanii instalati drept stapini peste populatia daca, zeci de mii de sclavi dusi la Roma unde au muncit la maretia Capitalei Lumii fara a-si mai fi revazut familia vreodata, taxe grele impuse asupra dacilor, palate pentru romani construite de catre dacii asupriti, legiunea Dacorum formata din daci trimisa in Siria, Dacia transformata in El Dorado Imperiului Roman. N-a fost nimic maret in cucerirea Daciei, doar anihilarea puterii celui mai mare popor european de la inceputul erei noastre.
Ni s-a spus de secole ca sintem urmasii Romei, ca ne tragem din cei care ne-au invadat, ca le-am stilcit limba lor frumoasa din naravuri dace si trebuie sa pronuntam vorbele cu „trei” care vine de la „tres” si nu cu „tri” cum au facut-o arienii dintotdeauna, ca „pâine” de la „panis” astimpara foamea mai bine decit „ptita” stramoseasca, iar „apa” vietii izvoraste din „aqua” latina. Cu toate acestea, limba noastra de azi nu poate fi explicata, disparitia fara urma a dacilor nici atit. Latinitatea noastra este contestata de toata lumea si mai ales de catre dusmanii nostri care tintesc si la inima Daciei dupa ce au dezmembrat-o.
In lucrari lingvistice, România nu este insirata intre tarile „latine”, limba romina este greu de prins in tipare avind scheletul de baza cel mai „latin” din lume dar avind in rest, pe linga vocabularul de baza latin, vocabular „provenit” din greaca, germana, slavona, maghiara, albaneza, etc. adevarat ghiveci lingvistic european, fara asemanare in Europa contemporana.
Noi stim ca limba romina seamana dureros cu latina, intelegem italiana in mod curent fara studii de lingvistica, la fel cu spaniola, etc. Legatura speciala dintre limba romina si limba latina este de netagaduit dar nimic altceva nu are sens : nici „disparitia” dacilor pina la ultimul, nici „disparitia” limbii dace fara nici o urma, nici conservarea portului si a culturii pastorale in lipsa dacilor, nici aparitia limbii romine dupa 150 de ani de guvernare latina a unei parti din Dacia, nici prezenta rominilor peste tot in Balcani, Alpi, Grecia, departe in Basarabia si Bucovina, nici cultura noastra straveche si omogena, nici cuvintele intregii Europe in limba noastra, nici traditiile noastre populare care merg dincolo de crestinism.
Limba romina este in mod evident un caz special, care are un caracter propriu prea rominesc ca sa fie „latin” si un caracter „latin” prea puternic ca sa fie doar rominesc. in plus, toata lumea neaga istoria si limba poporului romin care pur si simplu nu au sens in contextul originii „latine”, deci ceva nu este in regula cu interpretarea istoriei noastre.
Toate paradoxurile de mai sus apar in momentul in care emitem ipoteza originii latine a rominilor de azi, ipoteza in favoarea careia nu avem nici o dovada in afara celor 150 de ani subtiri de guvernare romana a unei parti din Dacia. Noi, o parte din romini, am petrecut un timp similar sub tiranie maghiara, departe de dulceata administratiei romane a Daciei, cu limba romina oficial interzisa, cu maghiarizarea fortata a rominilor, cu exterminari fizice si tot romini sintem, fara urme maghiare. cum putem impaca „latinizarea totala” in 150 de ani cu „ne-maghiarizarea totala” intr-un timp similar?
ca un exercitiu de logica, schimbam ipoteza care creaza asa de multe paradoxuri, cu o alta ipoteza care le-ar elimina. Enuntam aici Ipoteza rominitatii dacilor, nici un pic mai deplasata decit Ipoteza dispariţiei dacilor si scapam de piedica initiala prin afirmatia „Dacii au fost romini”.
cum se balanseaza istoria de pina acum cu afirmatia „Dacii au fost romini”? incercati singuri sa analizati paradoxurile de mai sus pornind de la noua ipoteza si veti vedea cum o lumina magica se face in toate problemele care contesta rominii si rominitatea.
As insista aici pe un singur aspect si anume caracterul de „ghiveci” lingvistic pe care voluntar sau nu DEX-ul l-a imprimat limbii romine. Limba rominica straveche se raspindeste in toata Europa timp de peste doua mii de ani inainte de era noastra si patrunde in limbile Teutonice, slave, greaca, etc. Dupa era noastra, migratorii sosesc si preiau de la originea rominica si mai multe elemente de rominitate, cum ar fi Teutonii, slavii, maghiarii, etc. toti trecuti peste Dacia si asezati printre romini. Traiesc apoi sub Imperiul Roman inca o mie de ani, prin care primesc si mai multa rominitate. Prin urmare limba romina este singura limba europeana raspindita in toate celelalte limbi europene de unde apare falsul sentiment de „ghiveci” lingvistic, asa cum sustine DEX-ul. Vorbele noastre nu provin din latina, greaca, slavona, germana, maghiara, etc. ci vorbele grecilor, germanilor, slavilor, maghiarilor, etc. provin din limba romina.
DEX-ul are de indreptat o greseala istorica, in care sustine ca „apa” vine din latina, „riga'” vine din greaca, „sura” vine din germana, „opinca” vine din bulgara, enormitate lingvistica si istorica, „hotar” vine din maghiara, alta enormitate culturala, „gata” vine din albaneza, etc. DEX-ul are de studiat limba ariana straveche, care este o submultime al oricarui dictionar de limba sanscrita si spune lumii raspicat ca vorbele noastre rominesti nu vin din limbile lumii ci limbile lumii vin de la limba romina.

5.2. Balanta dintre rominitatea si latinitatea antica
Ne bazam in continuare pe punctul de vedere optimist, care in loc de a-i ingropa pe daci de vii, le da dreptul la existenta in pamintul sfint al Daciei strabune, prin Ipoteza rominitatii dacilor.
Din moment ce limba romina nu se trage din latina, limba romanilor, este oare ironia sortii ca cei care s-au chemat daci sint romini, iar cei care au fost romani se cheama … Italieni? Putem aduce o noua lumina in aceasta problema pe baza descoperirilor lingvistice din acesta lucrare.
Noi nu stim exact cum de rominii din ziua de azi au ajuns a se chema romini, pe cind vechii latini care au creat Imperiul Roman se cheama Italieni. Evident ca cea mai tentanta explicatie ar fi ca rominii de azi se trag de la Roma, dar noi am demonstrat ca rominii sint vesnici in pamintul Daciei. De ce nu se cheama Italienii „romani” din moment ce ei au fost si sint inca la Roma? Imensul Imperiu Roman a lasat in urma un singur teritoriu „rominesc” si acela nu in inima latinitatii ci in spatiul carpatin? De unde a mai aparut intre timp poporul si limba Aromina, poporul si limba macedo-romina, devenita dialect al limbii romine prin izolare milenara in Macedonia? Ce ne spune raspindirea europeana a limbii romine, din Macedonia in Bucovina, din Albania in Basarabia, din Ungaria in Bulgaria?
Din moment ce dacii au fost romini, putem oare aprecia balanta dintre ceea ce a fost rominitatea antica si ceea ce a fost latinitatea antica? Sa observam ca nici unde in lume nu s-a conservat un singur focar de limba latina, dar in acelasi timp se gasesc zeci de focare de limba romina peste tot in Balcani, in zonele mai greu accesibile navalitorilor. O limba nu se conserva fara vorbitorii sai nativi, cum a fost cazul limbii vedice in india si a limbii latine in Europa, amindoua disparute. Deducem ca limba latina nu a avut vorbitori nativi raspinditi prin Europa, ci a fost doar o limba administrativa la nivel de imperiu. Demografia vorbirii limbii latine era slaba, in sensul ca desi era limba oficiala a Imperiului Roman, nu exista o populatie care sa vorbeasca latina in mod nativ, in afara unui cerc restrins legat de administratia imperiului.
Latinii au fost intotdeauna minoritari demografic, nu numai in Europa ci si la ei acasa in italia.
Deducem de aici ca incepind cu era noastra, factorul demografic rominesc european era mult mai puternic decit factorul demografic latin european, ceea ce este total convergent cu alte informatii istorice de epoca. Latinii au fost putin numerosi intr-adevar, restrinsi la o arie mica din italia, pe cind restul rominitatii europene se intindea de la oceanul Atlantic pina in Anatolia, cu centrul in maritul spatiu carpato-Dunarean.
Latinii au meritul deosebit de a-si fi extins dominatia la nivel mondial, mergind din aproape in aproape. Succesul lor istoric consta in politica noua promovata, prin care o provincie nou cucerita este integrata ca si partener egal in ansamblul imperiului, clasa conducatoare locala pastrindu-si privilegiile. Bazat pe resursele noii provincii cucerite, se pun bazele urmatoarei cuceriri si asa mai departe. Au procedat la fel la cucerirea Daciei, la care intregul imperiu Roman a participat cu trupe si tehnologie, intr-un efort imens chiar pentru marele imperiu Mondial.
Situatia latinilor ca si popor mic dar cu o putere imperiala imensa nu este unic in istorie. in functie de conditiile politice specifice, s-a intimplat frecvent ca un popor mic sa domine peste popoare mari, mai ales cind factorul de noutate este implicat. Sa dam aici citeva exemple.
Avem pe marele Alexandru Macedon pornit in cucerirea lumii in fruntea a 5000 de macedoneni, populatie romineasca din Macedonia. Pe masura ce-si extindea puterea, pe care au simtit-o si getii la care le-a incendiat capitala in unica incursiune la nord de Dunare, Macedonul ducea imperiul tot mai departe. La culmea puterii sale militare, armata lui numara vreo 40.000 de soldati, adunati de prin tot imperiul, la care se spune ca Darius arianul i-ar fi opus un milion de oameni, intr-o balanta de 1 la 25 in favoarea persanilor. Se pare ca cei un milion de oameni adunati de Darius nu prea aveau chef sa se bata cu macedonenii, din moment ce acestia au invins …
A luat nastere un imens Imperiu Macedonean, intins din Balcani pina in india si in Egipt. chiar daca puterea administrativa a intregului imperiu era macedoneana, macedonii ca si popor erau limitati la Macedonia in sine, nefiind in pozitia de a popula imperiul ci doar de a-l stapini.
In jurul anului 900 e.n., o noua populatie migratoare apare in Europa, maghiarii. ca si popor, maghiarii erau neinsemnati, cel mult 25.000 de oameni, incluzind femei, copii, tineri si batrini. intr-o compozitie demografica normala, jumatate erau barbati, din care daca excludem copiii si batrinii, cei care puteau purta arme nu sint mai multi de 5000 de oameni, daca sintem generosi. Acest grup mic de maghiari reuseste sa-si forteze intrarea in Panonia centrala peste populatia locala romineasca, pe care o domina apoi din aproape in aproape, sat cu sat, pina la muntii de jur imprejur. cum a fost posibil ca un popor neinsemnat sa domine peste intreaga Panonie?
Poporul romin stravechi era un popor sedentar, fara a sta pe picior de razboi, fiind la el acasa dintotdeauna si neavind un dusman constant care sa-i mentina starea de alerta. Rominii se trezesc dintr-o data cu o populatie maghiara mica, dar grupata ca hoarda migratoare, calari, pe picior de razboi zi si noapte, cruda si pusa pe jaf si omor. Evident ca rominii nu le pot face fata, fiind organizati pastoral, fara guvern si armata centralizata, care nu apare la romini pina in secolul XIX ! Regii locali romini sint invinsi unul dupa altul. Desi maghiarii au dominat acele teritorii pentru secole, au fost intotdeauna o minoritate, chiar in Panonia, unde au dus o politica de maghiarizare fortata a populatiei rominesti.
Ne asteptam astfel ca poporul maghiar de azi sa aiba o bogata componenta de singe rominesc in vine, poate majoritara comparata cu factorul initial maghiaro-Mongolic. ca infatisare, maghiarii ar trebui sa fie foarte aproape de turci si Mongoli, dar foarte putini dintre maghiari mai au fetele smeade si ochii lunguieti. Foarte rar mai poti gasi in Ungaria de azi exemplare umane tipic mongoloide, majoritatea fiind astazi blonzi, de tip european. Au in mod sigur si alte influente genetice europene, in special Teutonice dinspre vecinii lor vestici, dar majoritatea fondului genetic maghiar contemporan trebuie sa fie rominesc. Limba maghiara a preluat de asemenea importante elemente de rominitate fiind ca vocabular tot mai departe de familia fino-ugrica la care-i apartine.
Analog exemplelor de mai sus, latinii cuceresc lumea fara a o popula demografic, deci orice influenta latina este pur administrativa si trebuie reconsiderata ca atare. Aceasta neaga nu numai vechiul mit al „latinizarii” Daciei, dar si al „latinizarii” restului european, explicind de asemenea ne-latinizarea englezilor si germanilor.
Scopul Imperiului Roman nu era „latinizarea” lumii cit exploatarea zonelor cucerite, ridicarea taxelor, legionarilor, sclavilor, etc. La nivelul Europei de acum 2000 de ani, in lipsa radioului, televiziunii, internetului si satelitilor, a unui sistem formal si generalizat de educatie in masa, singura posibilitate de a invata latina era de a fi fata in fata cu un latin. Un popor Dac, trac, celt, gal sau iberic poate deveni „latin” numai daca se casatoresc cu latini si chiar asa limba rezultata va fi amestecata si nu doar latina.
De citi latini ar fi fost nevoie pentru „latinizarea” Europei de la Marea Neagra la Oceanul Atlantic, ceea ce va deveni România, Italia, Franta, Spania si Portugalia? Plus de citi latini este nevoie pentru a administra irlanda, Anglia, Germania, zona trans-Alpina, Balcanii, Asia Mica, Siria, Palestina, Egiptul, Algeria, Marocul, daca nu am uitat alte zone? La 300 i.e.n. toata latinitatea lumii ocupa o zona de 100 de kilometri patrati, cam cit orasul Cluj de astazi, mai multe sate in jurul Romei. Cum au putut in urmatorii 300 de ani sa „latinizeze” jumatate din Europa, in acelasi timp cu administrarea intregii lumi civilizate de atunci?
ideea „latinizarii” Daciei sau a Europei pina la Atlantic este cusuta cu ata alba, deoarece latinii erau in proportie mai mica de 1 la 1000 cu restul popoarelor europene daca sintem generosi, fiind in proportie si mai mica cu restul lumii pe care o stapineau. Latinizarea Daciei si a restului Europei este o imposibilitate demografica la care lumea nu i-a dat nici o atentie pina acum. Era oare in regiunea Roma, minuscula chiar si la scara Italiei, cite un roman pentru fiecare femeie ne-romana dintre Marea Neagra si Atlantic? Era oare la Roma cite o romana pentru fiecare barbat ne-roman din restul Europei? Numai in aceste conditii initiale ar fi putut romanii „latiniza” Dacia si restul Europei intr-o perioada scurta si in mod irevocabil.
Dacii nu sint singurii disparuti Europeni daca admitem rominitatea de azi originind in latini. Nimeni nu are cea mai vaga idee despre limba pe care o vorbeau cehii, care pornind din Banat si Panonia s-au raspindit pina in Iberia si irlanda, ce limba vorbeau tracii raspinditi pina in Asia Mica, ce limba vorbeau getii raspinditi adinc in Basarabia si Bucovina, ce s-a ales de gali si de limba lor, ce soarta au avut ibericii, ce neam erau restul italiei de la Alpi pina la Sicilia si Corsica in afara de coltisorul Romei. Observati ca Italia pre-romana si jumatate din Europa dispare fara nici o urma, fara un singur cuvint supravietuitor, toti pina la ultimul imbratiseaza minunata limba latina pe vecie.
in tot acest timp, in ultimii 2000 de ani, germanii sint tot germani, slavii sint tot slavi desi se incalta cu opinci, grecii sint tot greci de peste 3000 de ani incoace in ciuda popoarelor regilor Elen, ion si Doru care i-au cucerit in mai multe valuri, maghiarii sint tot maghiari de vreo 1000 de ani, etc. Toate neamurile Europei supravietuiesc si-si pastreaza caracterul national, in afara sudului Europei devenit brusc si irevocabil „latin”, in cazul Daciei in 150 de ani ! Nu seamana oare „disparitia” definitiva a Europei de sud sub latini cu „disparitia” dacilor sub latini? Daca ne indoim de „disparitia” dacilor, ce ne face sa nu ne indoim de „disparitia” a jumatate din Europa? Absolut nimic si jumatate din Europa isi recistiga dreptul la existenta inlocuind Ipoteza dispariţiei Europei cu Ipoteza rominitatii Europei : „Europa impropriu numita „latina” in ziua de azi este Europa rominica din antichitate, in care latinii sint doar o ramura mica”.
Asa se explica absurda disparitie a jumatate din Europa si anume caracterul rominesc antic este mascat de stralucirea latina a Romei, doar ultimul val rominesc, pe tarim administrativ, asupra Europei.

5.3. Originea cuvintului „romin”
Se credea pina acum ca familia de cuvinte cu radacina „romin” vine de la „Roma”. Noi demonstram aici ca aceasta radacina lingvistica este mii de ani mai veche decit Roma, deci Roma in sine vine de la altceva mai vechi inca, cuvintele „romin” si „rominesc”.
Sa dam alte exemple similare : numele Deva este inregistrat in limba ariana drept „deva”, Dunare drept „danu”, Agnita drept „agni”, numele Somes drept „soma”, numele Bihor drept „briha”, etc. Este oare numele Roma o exceptie?
Cuvintul „roman” este mii de ani mai vechi decit Roma, deci numele „roman” nu vine de la numele „Roma”, fiind inregistrat in limba ariana-carpatina, ca un substantiv comun. cuvintul arian „roman” inseamna „barbat paros” si intra in multe expresii legate tot de par, excluzind parul capilar si facial. Apare in expresia „romakUpa” sau „cupa parului” sau „porul parului”; expresia „romanvat” sau „paros”; expresia „roman” sau „barbat paros”; „romabaDha” sau „tesut din par”; expresia „romanbandha” sau „pinza de paianjen”; expresia „romarAgl”, „romaudgati” la care subliniem pe compozitia expresiei „roman-ud-gata”, toate cuvinte rominesti de azi.
Aplicind Postulatul (I) Morar, singurul popor din lume care a putut crea numele „roman”, este poporul carpatin-arian, din moment ce acest cuvint are o semnificatie comuna in limba ariana, care provine din zona carpatina dupa cum am demonstrat mai sus.
Vedem cum Romulus era departe de a fi primul numit „rominul” din moment ce substantivul comun „roman” este inregistrat acum 4000 de ani, fiind evident inca mult mai vechi la originea carpatina. Sensul pe care l-ar avea acest cuvint este de „om paros”, cu referire la parul corporal si nu cel facial sau capilar. Aceasta poate fi drept antiteza la populatiile Asiane la care ambele sexe sint lipsite de pilaritate corporala. La rindul lui, cuvintul „roman” este compus, avind componentele „ro-man” sau „par-uman”, deci merge inapoi in negura timpului in preistoria europeana ariana.
Etimologia cuvintului „roman” este limba ariana, care este Carpato-Dunareana prin Demonstratia Morar. iata cum originea geografica a cuvintului „roman” este spatiul Carpato-Dunarean, iar cea lingvistica este limba ariana-carpatina. Nu ne mai surprinde acum existenta unui popor „romin” in spatiul carpatin, in ciuda faimosului loc numit Roma din Italia, doar o reflectare a minunatului plai Mioritic.
Prin Imperiul Roman, Roma a stralucit si inca straluceste asa de tare peste milenii, ca ne-a orbit pina acum in a-i vedea originea. Rominitatea europeana contemporana nu vine de la Roma antica, ci Roma antica vine de la rominitatea antica ariano-carpatina. Pentru prima data in istoria limbii romine l-am determinat pe Mahomed sa mearga la munte si nu invers.
Este deja evident de ce avem acum limbi rominesti din Ungaria pina in Bulgaria, din Macedonia pina in Bucovina, din Albania pina in Basarabia, pentru ca este limba vorbita in intreaga Dacie Mare, intinsa pe jumatate din Europa acum doua mii de ani. România de azi, poporul romin si limba romina sint doar nucleul lumii rominice antice, sfisiate de popoare migratoare de jur imprejur, incepind cu Teutonii si terminind cu maghiarii.
Noi nu stim inca cum isi numeau dacii, tracii sau getii propria limba, dar indiferent de numele regional pe care il aveau, vorbeau o limba comuna pe care noi am numit-o in aceasta lucrare limba rominica. Aceasta limba rominica nu are nimic de a face cu Roma si se vorbea mii de ani inainte de intemeierea Romei.
Potrivit Consecintei (VI) Morar, limba latina nu este limba vedica strabuna ci se trage din aceasta, limba vorbita in toata Dacia Mare. Aceasta insemna ca o ramura geto-daco-traca s-a desprins si dezvoltat in izolare, explicind asemanarea limbii latine cu limba romina.

5.4. Ipoteza unicitatii latinilor si Paradoxul Latin
in prezent, la nivel macroscopic european, avem o balanta tripartita echilibrata intre familiile lingvistice europene.
Familia limbilor Teutonice are o gama larga de componente, limba germana cu diverse dialecte, limba engleza, Suedeza, etc.; familia Teutonica are o larga raspindire geografica europeana, mai ales vestica si nordica si un numar impresionant de vorbitori.
Familia limbilor slave are o gama larga de componente, limba rusa, ucrainiana ca un fel de dialect rus, apoi poloneza, etc.. Familia slava are o larga raspindire geografica europeana, mai ales estica si nordica si un numar impresionant de vorbitori.
Familia limbilor „latine” are o gama larga de componente, limba portugheza, spaniola, franceza, italiana si romina. Familia „latina” are o larga raspindire geografica europeana, mai ales sudica si un numar impresionant de vorbitori.
Balanta contemporana a familiilor lingvistice este echilibrata si cumva polarizata geografic : Teutonii mai ales vestul si nordul Europei, slavii mai ales estul si nordul Europei, „latinii” mai ales in sudul Europei intre Atlantic si Marea Neagra.
Este aceasta ecuatie lingvistica o noua balanta europeana, sau se bazeaza pe o balanta demografica si lingvistica mai veche? Ca sa raspundem la aceasta intrebare, trebuie sa facem un salt de 1700 de ani in urma, la perioada marii migratii europene. ii avem pe Teutoni punindu-se in miscare dinspre nordul-vestul Europei, destul de numerosi, destul de diversi, avind ramurile Vizigoti, Ostrogoti, Vandali, etc. ii avem pe slavi, punindu-se in miscare dinspre nord-estul Europei, destul de numerosi si diversi.
in tot sudul european ii avem pe latini dominind scena politica prin Imperiul Roman, latini care demografic vorbind sint o minoritate in propriul lor imperiu. Dupa acceptiunea contemporana trebuie sa acceptam ipoteza unicitatii latinilor si anume : „Latini antici sint singurii de neamul lor din lume, neavind alte ramuri inrudite” dupa cum se sustine la ora actuala.
lata cum ecuatia lingvistica europeana de acum 2000 de ani este relativ echilibrata geografic, avind cam aceeasi distributie ca in prezent, dar este dezechilibrata demografic si ca diversitate, ceea ce denumim Paradoxul Latin, exprimat prin afirmatia : „Teutonii constituiau o familie antica mare si diversa, slavii constituiau o familie antica mare si diversa, pe cind latinii sint putini ca numar, nu apartin la nici o familie antica si nu au nici o diversitate” ! Eu ma indoiesc aici ca un popor european cum ar fi latinii, mic ca numar, nu apartine la nici o familie mai larga, de parca ar fi o singularitate europeana care sparge regula ca fiecare popor si limba apartine la o familie mai larga. Au aparut latinii din neant? N-au nici un fel de radacini? N-au nimic in comun cu vecinii lor? Ce stim despre vecinii lor? Ce s-a intimplat cu restul sudului european de acum 2000 de ani?
Dacii, tracii, balcanicii toti au „disparut” dar au aparut rominii, de ginta „latina” in doar 150 de ani de administrare romana; galii au „disparut” si ei dar au aparut francezii de ginta „latina”; ibericii au „disparut” si ei dar au aparut spaniolii de ginta „latina”, italicii au „disparut” si ei dar apar italienii de ginta latina. Cu alte cuvinte, desi dacii erau „alt neam” decit latinii, formeaza un popor „latin” azi; desi galii erau „alt neam” decit latinii, formeaza si ei tot un popor „latin” azi; desi ibericii erau „alt neam” decit latinii, formeaza si ei tot un popor „latin” azi; desi italicii erau de alt neam decit latinii formeaza si ei tot un popor „latin” azi !
Scenariul de mai sus este de-a dreptul hilar, unde tot sudul Europei devine „latin” irevocabil, in schimb Anglia este ne-latina, Germania este ne-latina, Grecia este ne-latina dupa 3000 de ani de influente rominesti, Siria este ne¬latina, Palestina este ne-latina, Egiptul este ne-latin, nordul Africii in intregine pina in Maroc este tot ne-latin. Ce a facut susceptibile la „latinizare” doar popoarele dintre Atlantic si Marea Neagra, pe cind restul lumii fara exceptie n¬a avut inclinari latiniste?
Portughezii, spaniolii, francezii, rominii si italienii sint popoare „latine” azi, dar de ce nu exista nici un fel de urma lingvistica pre-latina la nici unul din aceste popoare? Teutonii s-au pastrat intacti, slavii s-au pastrat intacti, grecii s-au pastrat intacti, dar tot sudul Europei s-a topit in neant ca neam si ca limba, ca sa apara brusc drept „latinizati” citeva secole mai tirziu. intregul sud european trebuie declarat „disparut”, deoarece nu stim nimic despre limba dacilor, Getilor, tracilor, celtilor raspinditi intre Panonia si Atlantic, galilor de dincolo de Alpi si ibericilor. Nu stim nimic lingvistic despre nici unul dintre aceste popoare, dar au devenit toate „latine” in citeva secole, limba Hispanica fiind inregistrata inainte de 800 e.n. !
Ipoteza unicitatii latinilor produce urmatoarele paradoxuri : toate neamurile europene apartin la o familie lingvistica sau alta, in afara de latini care sint „singurii” de felul lor; in conditii identice, o parte din Europa se conserva lingvistic, pe cind o alta parte „dispare” lingvistic; mai multe popoare antice, presupuse „straine” intre ele, se convertesc la latinism; popoare „straine” la inceput de era ajung dureros de „inrudite” in citeva secole.

5.5. Ipoteza rominitatii latinilor
Observati cit de mult seamana absurditatea disparitiei Europei pre-latine cu absurditatea disparitiei dacilor. in realitate, paradoxurile nu exista, doar cunostiintele noastre sint limitate. Paradoxul Latin apare bazat pe ipoteza unicitatii latinilor, niciodata demonstrata pina acum si falsa in esenta ei.
Putem inlocui ipoteza unicitatii latinilor cu o alta ipoteza, nemaiprejos decit prima si anume ipoteza rominitatii latinilor : „in sudul Europei exista o familie antica de popoare si limbi inrudite, numita familia ariana sau rominica, din care latinii faceau parte ca una dintre ramuri”, celelalte ramuri fiind dacii, getii, tracii, italicii, macedonenii, celtii, galii si ibericii.
Echilibrul tripartit lingvistic european la inceput de era este restabilit : Teutonii erau numerosi si diversi, slavii erau numerosi si diversi, rominicii-arieni earu numerosi si diversi, pastrind o balanta asemanatoare in zilele noastre.
Observati ca prin ipoteza rominitatii latinilor dispare paradoxul latin, iar procesul de „latinizare” al Europei de sud se clarifica in sfirsit, neavind loc niciodata. istoria Europei are sens numai daca latinii apartineau familiei lingvistice ariene, de origine Carpato-Dunareana. Cum se potriveste ipoteza rominitatii latinilor cu istoria lor?
Parasind locul unde s-au format ca popor latin, loc pe care-l identificam mai jos, latinii apar din senin in italia, poate pe la 700 i.e.n.? unde au intemeiat un oras inchinat poporului rominic din care si ei se trageau, numindu-l Roma. Stim deja ca esenta rominismului nu vine de la Roma ci Roma este inchinata rominitatii exitente mult inaintea Romei.
La asezarea lor la Roma, latinii erau un popor mic, la care nici nu ii se poate spune „popor”, fiind citeva sate de oameni, probabil citeva mii de locuitori. Este oare posibil ca pe linie lingvistica sa nu apartina unui popor mai
larg?
Noi avem putine exemple de popoare singulare, unicul exemplu la care ma pot gindii fiind grecii, despre care nu se stie de unde vin si nici la ce familie apartin, dar ei nu sint Europeni la origine.
in Europa, ii avem pe Vizigoti, nu prea numerosi, trecind peste Transilvania, dar faceau parte din larga familie Teutonica. Bulgarii ajunsi in Balcani nu erau prea numerosi, dar faceau parte din larga familie slava. maghiarii si mai putini la numar, dar facind parte din marea familie fino-ugrica, intinsa intre nordul Chinei si Turcia.
ii avem acum pe latini, care desi Europeni, nu origineaza de nici unde, nu apartin la nici o familie europeana, etc. Sa fie oare latinii o singularitate in regula generala europeana de apartenenta a oricarui popor la o anumita familie mai larga?
Evident ca si latinii trebuie sa faca parte dintr-o familie mai mare, deoarece citeva sate de oameni nu pot dezvolta limba lor din neant, in perioada de dinaintea erei noastre. Latinii nu au venit in Europa din italia, ci s-au dus in italia din Europa, deci originea lor este europeana, altfel spus latinii nu s-au nascut in Italia ci provin din sinul unui popor european, existent inaintea latinilor.
Sa observam ca pe oriunde au intrat in italia venind pe uscat, latinii erau inconjurati de popoare lingvistic „necunoscute” in ziua de azi : Galia, Panonia, Banatul, Iliria, Tracia, Macedonia si Grecia. Latinii nu sint greci, deci grecii pica. galii se trag din Dacia, ilirii se trag din Tracia, macedonenii se trag din Tracia, tracii sint traci, la fel cu dacii si getii. Cu alte cuvinte, in afara de greci raspinditi pe citeva insule in Marea Egee, restul Europei centrale si balcanice era de natura ariano-carpatina la vremea fondarii Romei. Daca latinii vin din aceasta parte a Europei, nu pot fi decit de descendenta ariana, ca alte neamuri nu existau intre Alpi, Carpati si Anatolia.
Avem vreo dovada despre natura lingvistica a popoarelor balcanice? Sigur ca avem si inca contemporane cu noi. Teutonii trec peste Transilvania si sint tot Teutoni; slavii se aseaza printre rominii din Balcani si sint tot slavi; maghiarii se aseaza printre rominii Panoniei si sint tot maghiari. Cei peste care au trecut toate aceste valuri sint in ziua de azi rominii, raspinditi in toate aceste zone. Cum grecii sint tot greci, Teutonii sint tot Teutoni, slavii tot slavi, maghiarii tot maghiari, tot asa cei care azi sint romini au fost tot romini ! Deci dovada naturii lingvistice a popoarelor Carpato-Dunarene este contemporana noua si se numeste limba romina, de larga raspindire geografica europeana.
Acum intelegem structura lingvistica europeana la inceput de era : avem popoarele Teutonice stravechi, venite din zona Baltica, suferind influente rominice; popoarele slave stravechi, venite din padurile extremului nord european, suferind influente rominice; popoarele rominice-ariene, nascute in spatiul Carpato-Dunarean de la inceputul lumii, din care si latinii fac parte. iata cum marea familie a popoarelor rominice-ariene isi cistiga dreptul la existenta multi-milenara, ca o familie straveche si nu ca una noua originata de la Roma in ultimele 18 secole !
Latinii trebuie sa fie de neam arian, Carpato-Dunarean, dar cind, cum si in ce conditii? Limba este rominica intr-adevar, socant asemanatoare cu romina de azi, dar pe de alta parte totusi diferita, fiind din familia ariana centa, pe cind limba romina de azi este radacina limbilor rominice avind caracteristici duale centa-satem. Limba latina este deci derivata din limba ariana, prin urmare a avut nevoie de un anumit spatiu geografic si de timp indelungat sa devina din limba ariana limba latina.
in ce spatiu geografic s-a format latina din limba ariana-carpatina? Este oare vreo dovada istorica sau arheologica care sa confirme rominitatea latinilor?

5.6. Troia antica, leaganul latinilor tracici
Troia antica, orasul din regiunea Troad, era situata in Asia Mica, pe malul Marii Egee, cum treci din Tracia peste strimtoarea Dardanele. in ziua de azi ruinele Troiei se gasesc in Turcia. Cu 5000 de ani in urma, Asia Mica era ocupata de triburi tracice, vorbind limba Carpato-ariana, iar Troia nu este o exceptie.
Vom arata in aceste rinduri ca nu numai Troia dar intreaga regiune Troad din Asia Mica era de provenienta traca, nefiind separata de Tracia decit de strimtoarea Dardanele. Troia mentine cu Tracia legaturi strinse pe plan cultural, economic, politic si militar pina in fazele finale ale razboiului troian.
infringerea Troiei nu este nici pe departe o victorie pentru Grecia, care s-a secatuit economic si demografic in acest razboi. Secatuirea Greciei culmineaza cu decaderea rapida a culturii Miceniene si cu cucerirea Greciei de catre triburile rominice sub conducerea regelui Doru, cunoscute sub numele de Dorieni. [COLES:ILIAD] : „… sfirsitul razboiului (troian) a fost urmat de o creştere a presiunii Dorienilor care pe la 1100 i.e.n. au cucerit aproape intreaga Grecie centrala si Peloponezul. … numai Atena a fost capabila sa le faca fata Dorienilor si a ramas un centru de cultura Miceniana”.
Desi Grecia cucereste in final Troia, care atunci era straveche asezare traca de aproape 2000 de ani, Grecia in sine este cucerita de catre traci, sub conducerea regelui Doru. Urmarea infringerii Troiei este migrarea masiva a troienilor catre Tracia, care se vor aseza in final in italia, in mijlocul unei populatii deja rominice, fondind asezarea numita Roma, inchinata rominitatii din care latinii faceau parte.
O sa facem acum o scurta trecere in revista a istoriei Troiei, de la intemeierea acesteia pe la 3000 i.e.n. pina la parasirea inca neelucidata de pe la 900 i.e.n., dupa 2000 de ani de istorie si dezvoltare.
Exista mai multe straturi arheologice la Troia, numarate de la (I) la (IX), cel mai vechi fiind stratul (I), incepind pe la 3000 i.e.n. Despre locuitorii stravechi nu exista documente si ni se spune ca [EB:TROY] : „s-ar putea sa fi fost inruditi cu locuitorii insulelor Egeene, Creta sau Grecia continentala”. Mentionarea Greciei continentale este un fapt inselator in contextul originii troienilor deoarece grecii nu venisera inca in Europa. Sensul afirmatiei de mai sus este de „zona care va deveni mai tirziu Grecia continentala”. Prin urmare, zona de provenienta a troienilor este sud-estul extrem al Europei, unde nu locuiau la acea data decit Europeni, poporul arian-carpatin.
O sa vedem in continuare ca troienii originali nici nu proveneau de pe insulele ce vor deveni mai tirziu grecesti, ci direct din Tracia balcanica, peste strimtoarea Dardanele.
Sa vedem ce aduce arheologia despre inceputul inceputului, Troia (i), ca informatie indisputabila [EB] : „Aria de dimensiuni 90/75 de metri inconjurata de un zid cu porti si turnuri pe flancuri … Sapaturile au descoperit o cladire rectangulara in care se intraprintr-o veranda … si este cea mai veche aparitie a constructiei de tip megaron in Anatolia vestica „. Aici avem prima dovada a originii trace a troienilor timpurii, casa de tip megaron discutata mai jos, si-a facut aparitia si in … Grecia, adusa de catre macedoneni, tot de origine Dunareana. Din moment ce ei practicau constructii de tip megaron, locuitorii initiali ai Troiei erau tot traci. Plus ca arheologia demonstreaza constructia megaron peste tot in Balcani, ca o prezenta constanta peste milenii. lata cum cea mai veche constructie din Troia, fondata pe teren virgin, provine din Tracia balcanica.
Sintem acum 500 de ani mai tirziu, cind primele triburi grecesti erau asezate pe unele dintre insule mai usor de penetrat, cind o invazie asupra insulelor grecesti apare dinspre Macedonia in jur de 2500 i.e.n. [EB:GREECE] : „originea noilor veniti este nesigura … dar evidentele sugereaza ca au venit prin Balcani si este intarita de aparitia caselor de tip megaron si la Troia. Cel mai probabil este ca locuitorii Macedoniei si Troiei erau arieni …”. In mod direct, macedonenii si troienii sint mentionati impreuna deci originea balcanica a troienilor este clara.
Valul de „invadatori” din zona balcanica ajung la Troia si aceiasi „invadatori” balcanici trecind peste Macedonia ajung la Marea Egee unde se lovesc cu grecii, asezati pe insule unde au gasit loc. Folosim ghilimele la „invadatori” deoarece Troia este fondata pe teren virgin deci venirea tracilor nu este o invazie ci o expansiune pe un teritoriu nelocuit de nimeni niciodata.
Acesti „invadatori”, despre care vom arata mai tirziu ca de fapt se aparau impotriva grecilor care incercau sa puna piciorul pe continentul european, faceau case de tip megaron, de forma patrulatera foarte alungita, cu o veranda la unul dintre capete si cu acoperisul in doua ape, care adapostea mai multe familii. Casele de tip megaron se gasesc peste tot in Balcani.
A doua asezare, Troia (II), arata o consecventa culturala in constructii : [EB] „… majoritatea, daca nu toate constructiile, urmeaza planul megaron …”. Locuitorii Troiei faceau acele constructii dupa modele adinc inradacinate in cultura lor. Constructia de tip megaron este specifica unei zone muntoase si umede in care acoperisul in doua ape este esential sanitatii casei. Troia nu era nici rece, nici muntoasa, nici umeda, dar casa megaron este prezenta. Singura explicatie este doar inradacinarea culturala a megaronului in societatea troienilor initiali, de origine Dunareana. De mentionat ca Troia nu era singura cetate tracica din Anatolia, intreaga regiune Troad fiind populata cu sate si cetati similare, dar mai putin faimoase decit Troia.
Secolele au trecut si la Troia VI, cam 1900 i.e.n. aflam ca [EB] „un nou val de oameni vigurosi apar dinspre nord aducind cu ei calul … Apartenenta lor la grupul lingvistic arian este aproape indiscutabila si acest val a fost in mod sigur o ramura a invadatorilor care cam la acelasi timp au intrat in Grecia …”. Noul val de oameni dinspre Macedonia, care-si fac aparitia in Grecia cam la acelasi timp, aduc cu ei calul domesticit, roata olarului si picteaza vasele cu … spirala Dacica ! Aceeasi populatie noua ajunge si la Troia, o noua ramura ariana, suprapusa peste ramura originala tot carpatina. lata cum Troia este dublu ariana pina la 1900 i.e.n.
Sintem acum in epoca in care a inceput marea expansiune ariana, pornind din spatiul Carpato-Dunarean si raspindindu-se in toata lumea. Valul care a adus un suflu proaspat in Grecia si la Troia pe la 1900 i.e.n., va ajunge pe la 1700 i.e.n. pina in Iran, apoi pe la 1500 i.e.n. pina in India, unde limba lor vedica va fi facuta nemuritoare prin biblia Rig Veda.
Secolele trec din nou si ne gasim la Troia anilor 1100 i.e.n. cind a avut loc faimosul razboi troian, intre Grecia si Troia tracica. Povestea razboiul troian a fost creata si transmisa oral din generatie in generatie pina la culegerea folclorica facute de Homer secole mai tirziu.
Grecii au cucerit si distrus cetatea dupa zece ani de asediu. [EB] „Mici orase din zona Troad au fost asediate (de catre greci) dar Troia cu ajutor din Asia Mica si din Tracia a rezistat timp de 10 ani”. lata ca si razboiul troian, povestit de catre poporul rominic care a fost parte beligeranta si martor contemporan, vorbeste de ajutor tracic dat Troiei, o alta dovada a legaturilor strinse dintre Tracia si Troad de-a lungul mileniilor. Tracia balcanica si cetatile trace din Asia Mica controlau drumurile de comert cu Europa, care este cauza primordiala a razboiului troian sau traco-grec.
Concentrind informatiile de mai sus pe scurt, pe la 3000 i.e.n. Troia antica este fondata pe teren virgin de un popor care aduce casa de tip megaron in Anatolia, casa de origine balcanica. Pe la 1900 i.e.n. apare un alt val proaspat arian, care aduce calul, roata olarului si spirala Dacica la Troia. Pe la 1100 i.e.n. grecii ataca Troia care rezista zece ani cu ajutor din Tracia. Intreaga istorie a Troiei, de la fondare la parasire, este strins legata de zona balcanica numita in vechime Tracia.
Ca un fapt indiscutabil, Troia are o intreaga istorie de legaturi intime cu centrul rominitatii europene, spatiul Carpato-Dunarean, zona Tracia, de care o desparte doar strimtoarea Dardanele, peste care poti arunca o piatra ! Poporul care locuia la Troia si in zona Troad era un popor rominic, vorbind o limba ariana-carpatina straveche si primind un flux continuu de limba ariana de-a lungul mileniilor. Care a fost destinul acestui popor Anatolian, rominic?
Dupa razboiul cu grecii, pe care Troia l-a pierdut dupa zece ani de lupte, cetatea si-a revenit treptat, nefiind total distrusa ci doar jefuita, desi n-a mai atins niciodata splendoarea de dinainte de razboi. Din motive obscure, pe la 900 i.e.n. cetatea Troia este parasita in intregime si ramine pustiita pina cind secole mai tirziu grecii se indura de Troia si o populeaza ei. In final, Troia este iar parasita si acoperita de praful timpului pentru aproape doua mii de ani cind este descoperita arheologic.
O cauza posibila a parasirii Troiei ar fi cutremurele de pamint, pentru ca zona Anatolia, cum este si Turcia de azi, era incercata de cutremure frecvente, doar se gaseste la frontiera Atlantidei scufundate. Cu toate acestea, Troia suferise cutremure devastatoare in trecut, fara a fi fost parasita niciodata. O alta cauza posibila ar fi pierderea pozitiei de control asupra traficului din zona, dintre Asia Mica si Tracia, ca urmare a razboiului cu grecii, rezultata intr-o saracire continua a zonei.
Fapt cert este ca Troia si regiunea inconjuratoare Troad este parasita de catre locuitorii sai de origine traca pe la 900 i.e.n., dupa 2000 de ani de istorie. Putin mai tirziu, pe la 700 i.e.n. ii gasim pe latini, venind de „niciunde”, cu o limba rominica noua dar elaborata, poposind la Roma pe malul vestic al Italiei. Latinii aduc cu ei o legenda, relatata secole mai tirziu de Virgil si anume ca ei se trag din neamul lui Enea, regele troian. Prea este o coincidenta ca sa nu-i credem.
Punctul acesta de vedere este impartasit si de catre [COLES,ILIAD] : „Enea, fiul zeitei Afrodita si a troianului Anchises este poate mai important pentru traditionala fondare a Romei dupa caderea Troiei decit pentru rolul avut in razboiul troian . „. Prin originea troiana, asemanarea latinei cu limba romina nu mai este o surpriza, din moment ce origineaza tot in spatiul Carpato-Dunarean, de unde s-a desprins pe la 3000 i.e.n.
Originea troiana a latinilor este negata doar de [BRITANICA], dar este reafirmata prin [COLES:ILIAD] : „Enea, care mai tirziu ii va conduce pe supravietuitorii Troiei la Italia unde ei vor re-fonda Troia sub numele de Roma, care este subiectul epicii latine a lui Virgil numita Eneida, …”. Legenda razboiului troian, culeasa de Homer, a fost crezuta o poveste, pina la descoperirea arheologica a Troiei pe la 1870. Ar fi o greseala similara sa-l ignoram pe Virgil si Eneida in loc de a-l lua in seama ca pe un document istoric. Daca latinii in sine spun ca se trag de la Troia, in mod sigur ei stiau ca la Troia nu se vorbea nici greaca si nici vreo limba Arabica.
Daca latinii vin de la Troia, ceea ce este consecvent cu toate concluziile noastre de pina acum, parasirea Troiei si fondarea Romei sint intr-o succesiune mai mult decit credibila, separate de vreo 200 de ani de ratacire prin Tracia. Originea troiana a latinilor explica multe paradoxuri neintelese pina acum : latinii nu vor lasa in urma nici un popor latin din moment ce au parasit regiunea Anatolia; Zona Anatolia, de origine traca, a putut genera limba latina, separata de limba ariana-carpatina timp de 2000 de ani, intre 3000 i.e.n. si 1000 i.e.n.; latina ramine asemanatoare cu limba rominica din care se trage, dar este de un tip nou; limba ariana originala s-a putut dezvolta pe o directie unica incit sa devina limba latina din grupa centa, ceea ce necesita timp si relativa izolare; se explica apartenenta latinei la marea familie a limbilor rominice, deoarece Troia se trage din Tracia; latinii trebuie sa aiba un ascutit simt agresiv in urma istoriei lor zbuciumate, ceea ce au demonstrat din plin, cucerind intreaga Italie in urmatoarele secole dupa fondarea Romei.
Avem toate motivele sa-i credem pe latini si anume ca se trag de la Troia, unde au ajuns din Dacia straveche. Avem astfel limba latina, nou venita in Europa pe la 700 i.e.n. dar cu adinci radacini europene, din marea familie a limbilor rominice, cu centrul in spatiul Carpato-Dunarean. Aceasta limba latina, este doar una dintre ramurile limbilor rominice, raspindite in toata Europa de sud, de la Atlantic la Anatolia. Prin originea troiana a latinilor si indirect originea lor daca, poporul romin de azi nu este de origine latina cum s¬a crezut pina acum, ci latinii sint de origine rominica, rupindu-se de centrul rominitatii antice pe la 3000 i.e.n. Latinii se muta din nou dupa 1000 i.e.n., stabilindu-se in Italia, tot printre romini.
Afirmam acum cu certitudine nu numai ca noi nu sintem latini, ci mergem chiar un pas mai departe afirmind ca cei crezuti pina acum parinti, sint de fapt fii nostri, sau latinii sint rominici la origine.
Nici celelalte popoare „latine” de azi, portughezii, spaniolii, francezii si Italienii insisi, nu sint latine in esenta lor, fiind deja de origine rominica cu mult inainte de expansiunea latinilor.

5.7. Identitatea culturala ariana-romina
Pe tarim cultural si psihologic, exista vre-un fir calauzitor care sa identifice poporul arian de-a lungul istoriei si care sa explice propria noasta origine, devenire si prezent? Ca sa extragem aceste informatii trebuie sa ne intoarcem la vremurile de demult, marea expansiune ariana care a lasat in urma o mare bogatie de informatii.
Pentru inceput sa observam ca spatiul Carpato-Dunarean a fost izvorul uman, lingvistic, cultural, tehnologic si stiintific al Europei si al lumii. De la noi au plecat in Europa si in lume cunostiinte fundamentale, cum ar fi agricultura, pastoritul si cresterea animalelor, ceramica, producerea hainelor, epoca Neolotica a pietrei slefuite, epoca metalelor, domesticarea calului, roata plina si roata spitata, carul tras de cai, roata olarului, sistemul de numeratie zecimal, astronomie, navigatie, etc. Nu negam determinismul geografic al spatiului Carpato-Dunarean, cu resursele cele mai bogate din Europa, dar acestea au fost dublate de inteligenta si sensibilitate ca sa se poata materliaza in cea mai mareata si impresionanta cultura a lumii antice.
Cultura Veda in sine este o cultura umanista, de zeificare si infratire cu natura si cu universul, in care pe linga zeii care au caractere umane, mai avem si zeii cosmici, Apa – zeita Apelor, Varuna – zeul anotimpului Vara, Ila – zeul anotimpului Iarna, Sure – zeul Soare, etc. La acesti zei se ajunge prin intemediul lui Agni – zeul Ignat sau zeul Foc, prin arderea pe Veda – altarul de genul foc de tabara, a alimentelor, carne, grine, lapte si bautura Soma. Arienii ardeau pe foc tot ce aveau mai bun, punctul central al existentei cotidiene, ofrandele pamintului, hrana zilnica. Prin urmare, cultura ariana este fundamental pastorala, intelegind prin aceasta viata la tara si infratirea cu natura, ca opusul vietii urbane si aglomerate.
Care sint implicatiile sociale, culturale, psihologice si politice ale pastoralismului arienilor?
Arienii au respins intotdeauna organizarea urbana a societatii. Viata de la tara, valorile culturale traditionale, infratirea cu natura si zeificarea elementelor nu se impaca cu zidurile cetatilor. Arienii locuiesc in sate care pe masura cresterii populatiei nu vor deveni centre urbane, ci vor deveni centre de expansiune catre alte locuri unde noi sate sa fie fondate. Ajunsi in Mesopotamia, Iran si India, arienii nu se aseaza in centrele urbane gasite acolo, nu se amesteca cu populatia locala ci isi fondeaza propriile lor sate in afara oraselor.
Ca urmare, arienii nu construiesc temple, palate sau piramide, care nu au loc in satul traditional. De aceea nu a ramas nimic material maret in urma arienilor. Maretia ariana este culturala si spirituala in primul rind si abia apoi materiala.
Arienii-carpatini ramasi la origine, isi continua modul de viata pastoral pentru milenii, pina in zilele noastre. La ora actuala avem inca jumatate din poporul romin traind in mediul rural, mareata mostenire culturala de la stramosii nostri arieni. Sub puterea comunista a acestui secol, artificial implantata in România prin Armata Rosie, trasatura pastorala a poporului romin a fost ignorata cu desavirsire, fiind total subordonata cosmarului comunist de industrializare fortata a economiei si de cooperativizare a agriculturii ! care-i face pe stramosii arieni sa se rasuceasca in mormintele lor.
Prima urmare directa a industrializarii este o urbanizare fortata a societatii rominesti, scopul declarat al comunismului fiind de desfiintare a vietii rurale si declarare a României drept societate majoritar urbana inainte de sfirsitul secolului (care a devenit sfirsitul comunismului !). A avut loc in acest fel un genocid cultural fara termeni de comparatie in istoria poporul arian, dac si romin contemporan, prin distrugerea unor valori culturale traditionale care au cucerit lumea antica.
Rominul a fost mutat in blocuri, de multe ori cu forta, asa cum s-a petrecut si in Manasturul copilariei mele. Parintilor mei le-a fost demolata casa la care au muncit o viata intreaga, pentru ca sa se construiasca un bloc cu zeci de apartamente. Ne-am trezit cu totii la etajul sapte, intr-un bloc unde ascensoarele nu functionau niciodata, curentul electric mai mult nu era, apa calda era o raritate iar sobolanii erau o prezenta constanta, iesind prin veceuri din tevile de canalizare. Nu cred nici o clipa ca acesta este un exemplu singular.
Rominul a fost mutat in blocuri dar continua sa viseze la cuptorul de piine de la tara, vrea sa-si taie un porc de Craciun si sa-si faca o tuica de prune iar cind isi aminteste Cintecul Ciobanasului il cinta din balcon.
Imaginati-va frumusetea si bogatia României de azi daca doar o parte din resursele sociale ale acestui secol ar fi fost dedicate pastrarii si cultivarii valorilor traditionale rominesti, viata si cultura satului, facilitati moderne introduse pina in ultimul catun, etc. Nu este inca tirziu sa ne intoarcem la viata traditionala de la tara, la imbinarea agriculturii moderne cu cea straveche pastorala, la renasterea satului rominesc din cenusa distrugerii comuniste
Arienii au practicat intotdeauna o economie casnica, ca si opusul economiei industriale. Acest lucru n-a fost inteles de [BRITANICA] care catalogheaza produsele ariene drept „grosolane” de cite ori are ocazia. O economie casnica nu va produce niciodata finetea produselor industriale dezvoltate ulterior peste tot in lume unde s-au dus arienii.
Sa dam un exemplu contemporan de economie casnica supravietuita de la stramosii arieni si anume satul Hasdate aflat la izvorul apei care taie Cheile Turzii. Pina in ziua de azi, oamenii de la Hasdate cultiva cinepa, extrag firul prin topire si melitare, produc un fuior pe care-l torc pe fus, isi construiesc razboaie de tesut din lemn, intind itele si produc pinza de cinepa din care-si croiesc haine. Suna incredibil, dar aceste lucru se face in fiecare casa, nefiind un atelier specializat doar in asa ceva. La fel, aproape fiecare casa are un cuptor de piine, aluatul este produs si fermentat in casa, copt in cuptorul familiei si consumat in casa. Nu exista o brutarie specializata doar in producerea piinii pentru satul intreg. Sculele de lucru sint produse din nou la nivelul unei familii. Aici exista o anumita specializare, unul mai priceput producind scule pentru mai multi, dar din nou nu este centralizat sau organizat ca o industire, fiind distribuita peste tot prin sat.
Aceasta economie care nu este specializata ci generalizata, este specifica psihologiei poporului arian-carpatin, pastoral prin natura sa si care rezulta in produse care nu vor atinge niciodata finetea extravaganta a ceramicii Miceniene, pentru care ai nevoie de ateliere specializate si organizare urbana a societatii, care nu s-a intimplat nici unde in lumea pastorala ariana.
Acesta este secretul ceramicii „grosolane” comparata cu ceramica urbana, nefiind „grosolana” ci pur si simplu ceramica casnica, la fel cum casnice erau tot ceea ce-i inconjura pe arieni in viata de zi cu zi. Opincile le erau casnice, piinea le era casnica, hainele le erau casnice, sculele le erau casnice, armele le erau casnice, ceramica le era casnica. Ceramica le era impodobita cu Spirala Vietii sau Spirala Dacica, care se ornamenteaza si azi pe blidele populare din Transilvania.
Arienii nu au construit niciodata un imperiu statal. Arienii au fost cel mai mare popor antic, care a cuprins lumea toata, din Irlanda in India. Ne surprinde oare ca nu a existat niciodata un imperiu arian?
Pe arienii-carpatini nu-i interesa cucerirea altor popoare sau subjugarea altora. Daca au plecat catre toate zarile lumii, au facut-o ca sa fondeze un alt loc in care sa-si desfasoare viata traditionala pastorala si nu ca sa cucereasca.
Arienii carpatini nu au cucerit niciodata in istoria lor un alt popor si nici nu au stapinit peste altii. Influenta lor peste alte popoare se datora superioritatii lor tehnologice si culturale, nu fortei brute. Asa se explica lipsa oricarui mare imperiu arian, in ciuda pozitiei dominante a poporului arian in lumea antica.
Aceasta trasatura a arienilor a fost mostenita de poporul romin. Noi am fost factorul dominant in Europa de sud-est a erei noastre, dar nu am subjugat niciodata pe altii. Practic, noi sintem singurul popor european care n-a fost interesat in cuceriri si dominari, dar care nici nu am acceptat cucerirea sau dominarea asupra noastra. Explicatia acestui fapt este tot sufletul pastoral si romantic rominesc.
Ajunsi pe alte meleaguri, arienii s-au schimbat cu timpul, adaptindu-se la acele conditii. Ajunsi in Sumeria s-au organizat cu timpul sub forme statale, au asediat si cucerit Babilonul si au instaurat o dinastie ariana care a controlat Sumeria peste 500 de ani. Ajunsi in Iran, arienii s-au organizat cu timpul in forme statale, culminind 1000 de ani mai tirziu cu crearea primului imperiu mondial, cel al lui Darius arianul, care s-a intors impotriva locului de origine, Dacia strabuna.
Arienii erau individualisti prin natura lor. Cind spun „individualisti” ma refer la caracterul lor pastoral, unde universul la care te raportezi este familia in primul rind si comunitatea mica la care-i apartii si nu statul in ansamblul lui.
Galii, de origine Carpato-Dunareana, isi pastreaza si ei caracterul individualist, vazut de [EB] drept „lipsa de unitate” in fata romanilor expansionisti. Tot [EB] descrie pe celti ca fiind „incapabili de acţiuni concertate prelungi”, altfel spus, fiecare are propria lui idee despre ceea ce trebuie facut. Tot [EB] ii descrie pe ionieni, de origine Carpato-Dunareana, drept „individualişti” pur si simplu.
Economia casnica este tot o dovada de individualism, care se manifesta in fiecare casa avind un cuptor de piine in loc de o brutarie mare pentru intregul sat sau fiecare casa un razboi de tesut in loc de o fabrica de tesaturi.
Psihologia romineasca este opusul a tot ceea ce comunismul sovietic a incercat sa instaureze la noi. Rominul nu-si imparte batatura curatii cu nimeni, vrea propriul lui cuptor de piine si propria lui fintina. Nu inseamna ca nu este generos, ca nu-ti da si bucatura din gura sau camasa de pe spate, dar ii este complet straina ideea de proprietate comuna si evalueaza inalt ideea de proprietate privata.
Arienii ajunsi pe meleaguri straine nu si-au schimbat caracterul individualist. Zona Egeana si Asia Mica se caracterizeaza prin existenta cetatilor independente, fiecare fiind auto-suficienta, la fel cum este fiecare familie din sat. S-au format astfel cetatile-stat, unde fiecare insula era o republica independenta si fiecare cetate mai mare avea propria sa familie regala. [EB] vede aici doar determinismul geografic al insulelor Egeene pentru ca i-a scapat caracterul global al determinismului psihologic arian asupra intregii zone, detreminismul geografic neaplicindu-se Asiei Mici. Factorul comun dintre zona Egeeana si Asia Mica este determinismul psihologic arian descris prin atributul de „individualist”.
Ca o alta dovada, sa remarcam ca individualismul arian s-a pastrat si la poporul arian din Italia, devenit italian in Evul Mediu. Gasim aici zeci de orase-state independente care actionau ca „tari” straine una fata de alta, avind propriile lor familii regale, propriile lor legi, intrind in conflicte si aliante, etc. desi toate vorbeau aceesi limba, chiar daca avea un caracter dialectal. Sa nu uitam ca unirea lor in ceea ce va deveni Italia s-a facut cu forta de catre marele Garibaldi. La sfirsitul secolului XX Italienii mai discutau inca daca sa se separe sau nu nordul Italiei de sudul Italiei ! Se pare ca poporul arian din vechime nu si-a pierdut inca stravechiul caracter individualist.
Situatia descrisa mai sus ne aminteste perfect de Burebista, Decebal si Mihai Viteazul din spatiul Carpato-Dunarean. Provinciile rominesti se unesc cu greu in secolul XIX si apoi in secolul XX. In secolul XXI Moldovenii se mai intreaba inca daca sa se uneasca cu tara sau nu !
Caracterul individualist arian, dus chiar pina la extrem, s-a pastrat inca la poporul romin. Fiecare familie din sat are inca propriul cuptor de piine si daca se poate chiar propria fintina. Ca o reflectare contemporana pe tarim politic a acestei libertati individuale dusa pina la extrem, poti gasi in România de azi sute de partide politice, desi nimeni nu poate enunta mai mult de o mina de directii politice coerente. Extrema extremelor ar fi ca fiecare romin sa aiba propriul sau partid politic ! Nu cunosc situatia politica italiana contemporana dar m-as astepta sa fie cumva similara celei rominesti …
Vedem peste tot in lumea antica o unitate psihologica ariana carpatina, unitate manifestata social si politic prin „lipsa de unitate”, determinata de caracterul „individualist”. Acest caracter este specific celtilor, dacilor, tracilor, troienilor, ionienilor, dorienilor, etc. apoi mai tirziu este prezent peste tot in Italia si provinciile rominesti, cu ecouri culturale contemporane puternice.
Arienii nu accepta puterea centralizata si nici organizarea statala.
Arienii cuceresc Asia Mica dar nu ramine numele nici unui rege in urma lor. Arienii cuceresc apoi Mesopotamia, Iranul si India, dar iar nu ramine nici un nume de conducator. Arienii cuceresc Europa Centrala si Europa Nordica, din nou fara a avea un conducator. Avem o singura exceptie, patrunderea in zona
Egeana care s-a facut sub conducerea lui Elen la 1900 i.e.n. si sub conducerea lui Doru pe la 1100 i.e.n.
Pe vremea razboiului troian, toata Asia Mica, de origine traca, participa la apararea Troiei. Fiecare cetate mai mare din Asia Mica vine sub propriul sau rege, culmea fiind Tracia care vine sub trei regi. Avem din nou dovada ca nu exista o putere centralizata in Asia Mica.
O caracteristica constanta peste milenii a zonei Egeene este lipsa oricarui guvern centralizat. [BRITANICA] considera ca este o expresie a determinismului geografic, zona insulara fiind mai greu de controlat. Determinismul geografic Egeean este exagerat, deoarece nici arienii din Asia Mica nu vor avea niciodata un guvern centralizat, desi lipseste determinismul geografic Egeean. Factorul comun dintre zona Egeana si Asia Mica este . poporul arian-carpatin, care locuia acolo. Singura explicatie fiind individualismul arian dus pina la extrem, cu negarea oricarei forme de putere centralizata.
Pastoralismul arian a dus la cucerirea demografica, lingvistica si culturala a lumii antice, pentru ca nimeni nu-i ofera nici o rezistenta organizata, nefiind o agresiune organizata in prima instanta. Acest pastoralism al arienilor carpatini s-a intors impotriva noastra cind au aparut formele statale de organizare sociala. Acesat explica si succesul incredibil al latinilor oriunde mergeau in Europa de sud. O mie de ani mai tirziu, la venirea maghiarilor in Panonia, satele traditionale rominesti nu le poate face fata, acestia fiind organizati centralizat, sub un singur rege, pe picior de razboi zi si noapte.
Istoria antica mentioneaza multime de regi locali daci si geti, ceea ce neaga organizarea statala. Primul stat rominesc este infaptuit cu forta de catre Burebista inainte de 50 i.e.n. dar acesta sfirseste asasinat si farimitarea revine. Dupa peste 100 de ani Decebal infaptuieste a doua unire a regilor romini in vederea dusmanului comun de la Roma, dar este ucis in invazia romana. Dacia in sine este divizata in doua provincii romane, Dacia Superioara si Dacia Inferioara, care nu pot fi straine de interesele regilor daci locali. In 159 e.n. Dacia este divizata in trei ! provincii, din care iar nu putem exclude interesele locale ale dacilor. Al treilea stat rominesc este infaptuit sub Mihai Viteazul, peste 1000 de ani mai tirziu la 1601, dar este si el asasinat si farimitarea revine. Al patrulea stat romin se infaptuieste cu greu, prin Unirea Mica de la 1859 urmata de Unirea Mare de la 1918. România devine un stat unitar dupa 2000 de ani de la statul centralizat al lui Burebista. In mileniu III România nu este inca intreaga, o parte mare din Moldova, Basarabia si Bucovina fiind inca in exteriorul frontierelor nationale.