PĂSĂRILE MĂIASTRE

ADRIAN BUCURESCU
DACIA SECRETĂ
TorpimaPe un bloc de marmură (fig. 52), descoperit la Constanţa, se află următoarea inscripţie: TORPIMA EPI PHANISKE, adică Aleşii (Cei Buni) vor renaşte.
Am văzut că lui Apoilon i s-a mai spus şi BASSAREVS „Cel care trece peste apă; Plutitorul; Zburătorul; Păjura”. Un sinonim pentru Bassarevs era ZAGREVS (cf. rom. Zgripţor). Şi pentru că zeul a înviat (a renăscut) şi a predicat el însuşi renaşterea sufletelor, era reprezentat simbolic ca o Pasăre Măiastră, cu semnul divin (crucea!) în cioc, stemă pe care au moştenit-o
PasareaMuntenia şi România (fig. 53). Din graiul geţilor, forma şi sensul cuvântului PHANISKE „Renăscut” au pătruns în lumea mediteraneană, inspirând mitul Păsării PHOENIX. Claudius Claudianus descrie această Pasăre Minunată astfel: „Ochii ei scânteiază de o lumină tainică, în jurul gâtului penele îi strălucesc ca flacăra, deasupra capului are o creastă roşie (vezi vasul de la Agighiol! - n.n.), al cărei vârf luceşte ca o stea şi revarsă în întunericul nopţii o lumină senină, picioarele ei sunt roşii ca purpura de Tyr, un cerc de azur trece peste aripile sale, iar partea superioară îi este împodobită cu pene aurii”.
În Fiziologul, carte populară ce a circulat intens în Ţările Române, se spune despre Finix că hrănit este de Duhul Sfânt”. După 9 ani i se umplu aripile de mireasmă şi, auzind toaca preotului din cetate, intră cu el în biserică, se aşează pe jertvelnic şi îndată se aprinde şi se face cenuşă, pentru ca a doua zi preotul să îl afle reînviat şi întinerit. Iată şi descrierea păsării: „Acest Finiscu este pasărea prea frumoasă decât toate păsările şi decât păunul. Că păunul are cap de aur şi de argint; iar Finiscul are chip de împărat şi de pietre scumpe şi este cu cunună în cap şi cu încălţăminte în picioare ca împăratul”. în „Istoria ieroglifică”, Dimitrie Cantemir scrie: „Ca finiscii în locul lor murind şi iarăşi înviind”. Tot Cantemir scrie, referin-du-se la Constelaţia Phoenix: „Finicul în foc de aromate moare!”. Antim Ivireanu întrebuinţează forma Finix.
în mitologia românească, Finiscul getic a ajuns sub formele de Pajură, Pasăre Măiastră, Pasăre de Foc sau Zgripţor. Iată cum îl invocă o doină muntenească:

Pasăre Măiastră,
Vino Ia fereastră,
Pasăre de Foc,
Cântă-mi de noroc,
Cântă-mi cu doruţ,
Pentru-al meu drăguţ!
Că de când s-a dus,
Jalea m-a răpus;
De când a plecat
De la noi din sat,
Eu oftez întruna
Şi plâng ca nebuna.
Pasăre de Foc,
Ia-mi lacrima-n cioc
Şi du-o la el,
S-o pună-n inel,
Să vină la mine,
Să ne-avem iar bine,
Şi-n două-trei luni
Să ne şi cununi!

Pasărea Măiastră poate fi stăpânită de om, dar cu anumite limite. Pusă în condiţii inconvenabile, nu mai cântă. Este o pasăre justiţiară şi cu forţe magice inepuizabile. Are pene multicolore şi strălucitoare. Pasărea Măiastră are rang împărătesc şi e slujită, la nevoie, de toate celelalte păsări, care o apără şi-i fructifică poruncile. I se mai spune, ca şi Lebedei, Pasărea Albă sau Cudalbă.
Pe paftaua de aur, descoperită în mormântul voievodal de la Curtea de Argeş (fig. 115), Zeiţa-Mamă este închipuită ca o lebădă cu cap de femeie, iar pe diferite geme ea apare cu cap de pasăre, corp uman şi picioare de şerpi. Aceste imagini au apărut în graiul getic din pricina omonimiei „Fecioară” = „Pasăre” = „Pui” = „Copii” = „Curat” = „înger”. Tot de aceea, Apollon şi Artemis au mai fost numiţi K-AVIE-RETIUM „Ai Păsării Fermecate”. Dar KAVIE înseamnă şi „ouă” iar RETIUM însemna şi „minunat; pictat; împodobit”. Desigur, de acolo provine obiceiul vopsirii ouălor de Paşti.

Ca păsări de aur, zeii daci apar în Tezaurul de la Pietroasa . Pe o verigă a acestei comori, se află următoarea inscripţie :

HUTEN
I AREN
EIVEN

Traducerea: Casa în pace să (vă) fie! Citit însă de la dreapta spre stânga, textul este acesta: NEVIEN ERAI NETUH, adică Blestemat va fi vrăjmaşul (răul)! Cine cunoaşte istoria dramatică a acestui tezaur ştie şi tragediile ce s-au abătut asupra celor ce au atentat la integritatea lui.
Pe o piatră de marmură, descoperită la Skopje (Macedonia), se află un relief reprezentând o femeie cu picioarele goale, care ţine în mâna stângă un băţ lung, iar jos, în dreapta, un vultur ce se uită către femeie. Inscripţia ce însoţeşte femeia şi vulturul este aceasta- MOYKA EBA BOY EY CHIN. Traducerea: Mama pentru puiul (copilul) ei se bate (se chinuie). Nu este exclus ca femeia să fie Zeiţa-Mamă, iar vultural - Apollon, adică BASSAREVS „Pajură”.


You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply




Basarabia Literara. Editie 2009.