CAPITALISMUL ADEVĂRAT A MURIT. CUM AM PUTEA REÎNVIA CAPITALISMUL, ATÂT TIMP CÂT EL A FOST ÎNGROPAT DE OLIGARHII COMERCIALI? ADEVĂRATUL CAPITALISM STĂ ÎN PROPRIETARII DE AFACERI MICI, NU ÎN CORPORAŢIILE OLIGARHICE MULTINAŢIONALE

capitalism

CAPITALISMUL, REALITATEA CARE NE IMPINGE INTR-O VALTOARE A CONSUMULUI PRIN MANIPULARE EXTREMA

Capitalismul se referă la producţia, distribuţia şi consumul bunurilor. În forma sa pură, capitalismul este o realitate neutră şi care nu poate face niciun rău. Acest rău intervine în momentul în care producţia însăşi devine “raţiunea de a fi” a capitalismului, şi asta întrucât capitaliştii îşi riscă întreg capitalul lor într-o afacere, sperând să obţină un profit crescut din investiţia lor. Dar, să spunem că nici acest lucru nu este o aşteptare nerezonabilă. Însă, profitul implică creştere, ceea ce înseamnă că producţia trebuie întotdeauna să fie crescută. O producţie crescută necesită un consum înalt. Dar acest consum înalt duce la o expansiune continuă a economiei. Dacă întreg consumul va descreştere,producţia va scădea şi ea, rezultând şomaj şi, astfel, consum şi mai scăzut. Pe termen scurt, acest lucru n-ar fi atât de rău, dar, dacă totul durează prea mult, economia ar intra în recesiune şi într-o depresie gravă ca în anii 1930. Şi aici ar trebui făcută o observaţie foarte pertinentă: fără cel de-al doilea război mondial, economia lumii nu şi-ar fi revenit niciodată. Cum spunea foarte bine cineva: o criză economică majoră se rezolvă fie prin inflaţie, fie prin război. Vance Packard în lucrarea sa celebră “Risipitorii” (1960) afirma la un moment dat că “Oamenilor trebuie să li se inducă sentimentul de a consuma din ce în ce mai mult, indiferent dacă au nevoie de bunuri sau nu, căci economia în expansiune o cere”. Încă de la bun început vreau să se nu se confunde termenii de capitalism şi de liberă iniţiativă (antreprenoriat). Un tânăr care deţine un mic centru de copieri documente sau un centru de traduceri într-un oraş reprezintă definiţia clasică pentru liberă iniţiativă. Corporaţii gigant ca Metro sau Petrom-OMV reprezintă capitalism. Competiţia dintre indivizi sau grupuri de indivizi într-o societate este naturală şi din ea beneficiază societatea. Dar, în capitalismul clasic nu există competiţie în sensul în care o percep oamenii obişnuiţi. Există doar interese financiare uriaşe, iar oamenii obişnuiţi nu joacă niciun rol în existenţa acestor corporaţii – şi doar atunci când există doar “pierderi colaterale” (în cazul concedierilor colective, când afacerea nu mai merge atât de bine). Pentru capitalism, în acest caz, oamenii nu reprezintă decât nişte deşeuri… Care e instrumentul principal de influenţare a consumului de către capitalism? Marketingul şi publicitatea. Despre publicitatea agresivă a scris încă din anul 1931, economistul Chamberlin, în perioada când ea se afla la începuturi:
“Cumpărătorul nu se poate apăra împotriva publicităţii agresive care pur şi simplu îl dezarmează (…) Publicitatea nu este una informativă, ci manipulativă”. Voi încă mai credeţi în beneficiile capitalismului? De ce nu putem trăi după principiile filozofului Socrate care, aflându-se în piaţă şi văzând câte produse se pot găsi pe tarabă, ar fi exclamat: “Ce multe produse de care nu am nevoie pentru a fi fericit!” Dacă ar fi trăit Socrate în ziua de astăzi ar fi fost mai mult decât siderat văzând de o mie de ori mai multe produse nefolositoare…

CAPITALISMUL ADEVARAT E MORT DE MULT TIMP; ACUM TRAIM INTR-O OLIGARHIE COMERCIALA

Dacă omenirea în secolul al XIX-lea a îmbrăţişat sâmburii capitalismului adevărat, iar în secolul al XX-lea a experimentat şi socialismul, în prezent, marea majoritate a ţărilor (inclusiv România) nu sunt nici capitaliste, nici socialiste; totul e doar o şaradă.Adam Smith, care e considerat de mulţi a fi “părintele capitalismului”, a scris în 1776 o carte celebră intitulată “Bogăţia naţiunilor”, în care era criticat mercantilismul maritim şi în care aducea ideea promovării unei pieţe libere în lume. Adam Smith critica cât de departe s-a ajuns, ca doar câteva companii comerciale uriaşe să ajungă să controleze bogăţiile lumii. Nu vă sună această afirmaţie puţin familiară şi în zilele noastre? Şi doar a fost făcută în urmă cu circa 240 de ani!
Capitalismul şi comunismul au între ele un punct comun: niciunul din cele două concepte nu au fost puse INTEGRAL în practică. Comunismul a evoluat într-o formă în care elita nomenclaturistă (ce se lăfăia în bogăţie şi putere) crea impresia maselor de oameni că totul e împărţit în mod egal, când de fapt totul s-a transformat într-o dictatură oligarhică, prin eliminarea clasei mijlocii şi sărăcirea populaţiei. Capitalismul a funcţionat cu acelaşi mit: că toţi avem şansa egală de a avansa pe scara succesului. Numai că de aceste oportunităţi au profitat doar unii privilegiaţi; aşa că, în ultimele decenii, în Occident, încercarea de a instaura un capitalism adevărat a murit încetul cu încetul.
În prezent, economia mondială este una oligarhică, în care marea majoritate a produselor şi serviciilor sunt realizate de un număr redus de corporaţii-gigant, ce nu dau nicio şansă unei competiţii libere şi corecte. În plus, aceste corporaţii se folosesc de mâna de lucru ieftină pentru a oferi produse de slabă calitate, care, în general, nu mai pot fi reparate, stimulându-se astfel un consum exagerat, cu ajutorul unei strategii de marketing înşelătoare. Aceste mari corporaţii domină lumea politică şi au o mare putere în a influenţa deciziile politico-economice luate de fiecare stat în parte. Adevăraţii capitalişti, antreprenorii de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, erau interesaţi să investească în viitor; în prezent, nu se urmăreşte decât profitul cât mai mare şi cât mai rapid. Cum am putea reînvia capitalismul, atât timp cât el a fost îngropat de oligarhii comerciali? Adevăratul capitalism stă în proprietarii de afaceri mici, nu în corporaţiile oligarhice multinaţionale. Dar, ia ghici, cine deţine controlul în societatea omenească actuală: micii afacerişti sau puternicii oligarhi? Răspunsul nu-i greu de ghicit…